Cetatea medievală Șoimoș

Cetatea Șoimoș se află pe malul drept al Mureșului, la limita orașului medieval Lipova și deasupra satului cu acelasi nume, pe dealul Cioaca Tăutului. La o distanţă de 60 de kilometri de Timişoara şi 35 faţă de Arad, în apropierea graniţei dintre Banatul istoric şi Transilvania, Șoimoș este una din cele mai frumoase cetăți medievale de pe teritoriul României. Acest spectaculos edificiu a fost construit la sfârșitul secolului al XIII-lea de o familie nobiliară, după primele invazii ale tătarilor.

Prima atestare documentară datează din anul 1278, când banul Pál donează „Castrum Șomoș” fiilor fratelui său. Importanța cetății a crescut constant, începând de la domnia voievodului Ladislau Kán al II-lea, cel care a condus cetatea prin doi intermediari, aceștia având funcția de comiti de Arad: Alexandru (1310) și Dominic (1311). După 1315, Cetatea Șoimoș devine domeniu regal, fiind reședința comiților și vicecomiților de Arad.

Pare-se că numele cetății provine din limba maghiară, cuvântul Solymos făcând referire la activitatea care i-a adus cetății celebritatea în perioada Evului Mediu, și anume creșterea și antrenarea șoimilor de vânătoare. Către mijlocul secolului al XV-lea cetatea trece prin mai multe cesiuni succesive, iar în 1446 ajunge în mâinile domnitorului Ioan de Hunedoara. Va fi perioada de aur a cetății Șoimuș, refăcută cu ajutorul meşterilor italieni, aspectul actual fiind, în linii mari, datorat acelei renovări. După moartea lui Ioan de Hunedoara, castelul ajunge în posesia soției marelui comandant, doamna Elisabeta Szilagyi.

Istoria cetății Șoimus este marcată de numeroase frământări, având mai mulți proprietari de-a lungul timpului. După perioada Regelui Matia și a familiei acestuia, cetatea cade în mâinile cetelor de țărani răsculați aflați sub comanda lui Gheorghe Doja, apoi este ocupată de turci și rămâne sub jugul otoman aproape un secol. Domeniul cetăţii a fost unul dintre cele mai întinse din teritoriul comitatelor de vest, având la sfârşitul secolului al XV-lea peste 160 de sate răspândite pe suprafaţa comitatelor Arad şi Timiş. Ulterior cetatea a fost folosită în scopuri militare, ca garnizoană, în jurul anului 1788 s-a dispus demolarea ei, iar în secolul al XIX-lea va intra sub protecția Legii Monumentelor.

Cetatea este formată dintr-o centură interioară şi una exterioară, în partea de sud având o stâncă abruptă iar în partea de vest un turn şi intrarea principală. Curtea cetății interioare are dimensiuni considerabile (40m x 25m) și este dominată de turnul porții și de turnul vechi. Spre nord se poate vedea Palatul reginei Izabela, împodobit cu sculpturi din perioada renascentistă. Astăzi, cetatea este vizitată de mii de turişti, și chiar dacă drumul până la platoul pe care este ridicată este destul de anevoios, odată ajunși sus, vă puteți delecta cu superba priveliște care se deschide către Defileul Mureșului și Câmpia Aradului.