Cimitirul Vesel din Săpânța, locul din care nu poți ieși decât râzând

Cine nu a auzit măcar o dată despre Cimitirul Vesel de la Săpânța? A devenit atât de celebru în întreaga lume, încât nici nu mai are nevoie de multe descrieri.

Dacă până acum ți s-a întâmplat să ieși dintr-un cimitir serios și extrem de abătut, acest lucru nu este posibil în cimitirul aflat la granița cu Ucraina. Pentru că totul este atât de colorat și atât de frumos organizat, încât toți cei care îi treg pragul sunt fascinați de acest loc.

Cimitirul este presărat cu cruci de mormânt pictate în culori vesele ce conțin scene ilustrative din viața celor trecuți în neființă. Fiecare locuitor al satului își pregătește ani întregi textul pe care urmează să îl pună pe crucea de mormânt.

Defuncții sunt reprezentați caricatural după meseria pe care o aveau și adesea textele sunt unele amuzante, ironice și de multe ori sunt ilustrate și viciile persoanelor decedate.
Toată lumea care vine în acest cimitir poate observa încă din prima clipă că, spre deosebire de cultura populară, care consideră moartea ca pe un eveniment trist, locuitorii din Săpânța au reușit să transforme această trecere în una mult mai ușoară pentru ei și pentru urmașii lor.

Din anul 2009, cimitirul este obiectivul festivalului anual „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”.


Pe crucea lui Stan Ioan Pătraș, fondatorul cimitirului, sunt scrise următoarele:

De cu tînăr copilaș
Io am fost Stan Ion Pătraș
Să mă ascultaț[sic] oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni

Cîte zile am trăit
Rău la nime n-am dorit
Dar bine cît-am[sic] putut
Orișicine mia[sic] cerut

Vai săraca lumea mea
Că greu am trăit în ea

Pe o altă piatră scrie:

Sub această cruce grea
Zace biata soacră-mea
Trei zile de mai trăia
Zăceam eu și cetea ea.
Voi care treceți pă aici
Încercați să n-o treziți
Că acasă dacă vine
Iarăi[sic] cu gura pă mine
Da așa eu m-oi purta
Că-napoi n-a înturna
Stai aicea dragă soacră-mea