Mănăstirea Caraiman, un popas de suflet

Orașul Bușteni, una din perlele turismului românesc de pe Valea Prahovei, numit și „Poarta Bucegilor” este o cunoscută stațiune balneară, vizitată anual de sute de mii de oameni. Loc ideal pentru petrecerea vacanțelor, Bușteniul este căutat pentru drumeţiile montane ce pot fi organizate aici sau pentru posibilitatea de a practica alpinismul și sporturile de iarnă, într-un cadru montan de o frumusețe uimitoare.

Începând cu anul 1998, în Bușteni s-a adăugat un nou punct de atracție pentru cei aflați în căutarea liniștii și a reculegerii, departe de zgomotul și agitația orașelor. La poalele masivului cu același nume, pe drumul către telecabina Bușteni, în mijlocul unui peisaj de basm, se află Mănăstirea Caraiman, un lăcaș ortodox impunător. În Buşteni se scrie astfel una dintre cele mai frumoase pagini de ortodoxie românească, prin ridicarea Mănăstirii Caraiman, cu hramul Înălţarea Sfintei Cruci.

Povestea ridicării acestui lăcaș este una specială, legată de numele călugărului Gherontie Puiu, cel care povestește cum i-a apărut în vis Maica Domnului, care l-a îndemnat să ridice pe acest loc minunat de la poalele Carpaților o mănăstire întru cinstirea ei. Gherontie Puiu s-a născut în anul 1933 într-o localitate de lângă Pașcani. Mama sa a murit la nașterea lui iar moașele, crezând că și copilul este mort, l-au aruncat într-un pârâu. Dar soarta avea alte planuri cu acest bebeluș, pentru că un om care trecea prin zonă a auzit plânsetul copilului si l-a salvat din apele învolburate.

Părintele Puiu s-a hotărât încă din anii adolescenței să ducă o viață monahală, oprindu-se la mănăstirea Neamțului. Ca urmare a unui decret emis de autoritățile comuniste, părintele a fost nevoit să plece de la mănăstire, fiind trimis la muncă. Pentru a scăpa de prigoana Securității, a încercat să fugă din țară, cu speranța de a ajunge la Muntele Athos, dar a fost prins și trimis în una din cele mai dure închisori comuniste. După ce a stat 15 ani închis, a reușit să evadeze și să se ascundă în munți, unde a trăit până la Revoluția din decembrie 1989.

După toate aceste încercări și trecând și printr-o cumpănă a vieții sale, în urma unui atac cerebral, părintele Puiu a decis să-și urmeze misiunea și să ridice o mănăstire, întocmai cum s-a întâmplat în visul în care i- apărut Maica Domnului: „Vei găsi un brad cu șase ramuri, lângă o apă curgătoare, pe un plai de unde se vede marea Cruce. Acolo să faci mănăstirea!”.

Așa s-a ridicat, pe Valea Prahovei, în stațiunea Buşteni, la marginea pădurilor veşnic verzi de sub masivul Caraiman, pe care străluceşte crucea cu acelaşi nume, un lăcaș de reculegere și rugăciune pentru credincioșii care vin din toate colțurile țării. Mănăstirea Caraiman, ca şi locul în care este amplasată, reprezintă încă un motiv pentru care stațiunea Buşteni merită vizitată.