Mănăstirea Horezu, capodopera Brâncovenilor

Dintre toate monumentele ridicate de domnitorul Constantin Brâncoveanu, Mănăstirea Horezu (sau Hurezi) este cea mai impunătoare, atât prin suprafață, cât și ca realizare artistică, și reprezintă, alături de mănăstirile din nordul Moldovei, o capodoperă a genului, ceea ce i-a adus includerea, din anul 1993, pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Numele lăcașului monahal vine de la denumirea populară a bufnițelor care trăiesc în pădurile din vecinătate. Mănăstirea Horezu este așezată într-un peisaj idilic, plin de farmec și liniște, tulburată uneori doar de cântecul huhurezilor. Mănăstirea a fost ridicată la marginea satului Românii de Sus, localitate aflată la o distanță de aproximativ 50 de kilometri spre vest de Râmnicu-Vâlcea, pe Drumul Național DN 67, la poalele Munților Căpățânii.

Sfanta Mănăstire de la Horezu reprezintaă cel mai impresionant ansamblu de arhitectură medievală aflat pe teritoriul Țării Românești. Pe lângă mănăstirea propriu-zisă, aici se mai află biserica bolniței, ctitorită de doamna Maria, soția lui Constantin Brancoveanu, construită în anul 1696 și pictată de meșterii Preda Nicolae și Ianache. Urmează Schitul Sfinților Apostoli, la aproximativ 50 de metri către nord, ctitorit de marele stareț Ioan Arhimandritul în anul 1698 și pictată în anul 1700, precum și Schitul Sfântul Ștefan, numit după numele fiului cel mare al domnitorului.

Pe lângă gravurile de inspirație religioasă, la Mănăstirea Horezu se pot admira și compozitii cu caracter laic, cum ar fi istoria ilustrată a vieții împăratului Constantin cel Mare, cu un mesaj semnificativ pentru vremea aceea, referitor la biruința Crucii asupra Semilunii. Horezu este considerată o replică a bisericii de la Curtea de Argeş, are o lungime de 32 metri şi înălţimea de 14 metri, fiind construită sub formă de cruce, cu pridvor, pronaos, naos şi altar. Uşa de la intrare este înrămată în marmură, iar pridvorul are pe laturi coloane torsate de piatră.

Deasupra uşii putem vedea stema Cantacuzinilor (Constantin Brâncoveanu având rădăcini ale acestei familii de boieri), alături de cea a Țării Româneşti, iar pe pereţii pridvorului este pictată într-o manieră originală Judecata de Apoi. Horezu nu este doar un centru monahal, mai întâi existând ca mănăstire de călugări, apoi de maici, ci și un important centru cultural. În cadrul lăcașului se poate vizita biblioteca mănăstirii, cu manuscrise vechi de sute de ani, care vorbesc despre elanul cultural din epoca lui Brâncoveanu, atunci când s-a consemnat apariția primei traduceri integrale a Bibliei.

Mănăstirea Horezu este parte integrantă dintr-un ansamblu monahal impresionant, cel al mănăstirilor din nordul Olteniei, un ansamblu care nu este cu nimic mai prejos față de mănăstirile din nordul Moldovei, mult mai mediatizate. Ascunsă între dealuri, dar martoră la episoade importante ale istoriei noastre, Mănăstirea Horezu rămâne un reper al ortodoxiei românești, fiind vizitată de mii de turiști anual.