Nu foarte multă lume a auzit de Grădina Zmeilor, însă cei care au ajuns acolo au comparat acest monument al naturii cu celebra Meteora.
Rezervația naturală, deși nu este una extrem de întinsă precum Meteora, reușește să uimească datorită unor legende, care mai de care mai sălbatice.
Situată în județul Sălaj, pe teritoriul administrativ al comunei Bălan, localitatea Gâlgău Almaşului, aria naturală protejată se află la numai 10 kilometri distanță față de orașul Jibou, așa că este foarte ușor de ajuns la ea, deoarece este aproape și de drumul național DN1H, cel care leagă municipiul Zalău de Jibou.
Până în anii ’70 s-a numit Dumbrava ori Chieturi, însă apoi a primit denumirea de „Grădina Zmeilor”, iar alegerea nu este deloc întâmplătoare.
Turiștii care ajung în zonă dau peste o mulțime de stânci cu forme ciudate, care s-au format de-a lungul timpului prin eroziune, însă, cum imaginația localnicilor este mare, au apărut și legendele despre acest loc inedit.
„În partea cea mai vestică a grădinii, mai mari, separate una de alta, sunt două stânci gemene. Sunt Zmeul şi Zmeoaica. Se spunea că aceste pietroaie se opreau zmeii să se odihnească atunci când mergeau după sare la Dej”, ne spune una dintre legende Alexandru Moşuţ, fost profesor de matematică şi un împătimit cunoscător al istoriei locale, potrivit adevarul.ro.
De asemenea, se spune că zona era casa zmeilor care furau fetele oamenilor. Într-o zi, se zice că unul dintre ei a furat soarele de pe cer, însă un voinic a decis să îi înfrunte. După ce l-a învins, a găsit soarele şi l-a aruncat sus pe cer. Ceilalţi zmei au venit să îl ajute, dar au fost orbiţi de strălucirea neaşteptată. În acelaşi timp, una dintre fetele eliberate a rostit asupra lor o vrajă, iar zmeii au rămas acolo, transformaţi în stane de piatră.
De Grădina Zmeilor se leagă şi o altă legendă, a fetei Cătanii.
„La noi, cătane li se spune la femeile mai rele – li se spune aşa pentru că sunt autoritare şi au pretenţii de comandant. Legenda spune că, o astfel de femeia avea o fată, care s-a îndrăgostit, împotriva voinţei mamei sale, de un soldat. Cum fata nu a renunţat la iubirea pentru tânărul militar, mama – cătană a blestemat-o să se transforme în stană de piatră”, povesteşte profesorul.
Stânca – spune localnicul – putea fi văzute între celelalte stânci din rezervaţie până în urmă cu câţiva ani, când a fost doborâtă de procesele erozionale.
„Mai sunt şi alte legende născute acolo, în grădină. Îmi amintesc de una, pe care mi-a spus-o în anii 70 un cioban, care povestea că pe peretele stâncos din care s-au desprins stâncile curgeau şiroaie de apă roşiatică. Li se spuneau ”Sângele ţigănaşului frumos”. Se pare că un tânăr ţigan s-ar fi împuşcat acolo cu o armă găsită în vechea mină. Fugea, pare-se, de poliţie şi, decât să fie prins, a preferat să îşi ia viaţa”, mai spune profesorul.
În afara stâncilor, vizitatorii găsesc o biodiversitate constituită din arbori și arbuști, cu specii de carpen, fag, stejar, dar și tei ori frasin tremurător.
Și gama floristică este diversă și este constituită din plante cu specii mediteraneene, precum talpa gâștii, tătăneasă, brebenel ori brândușe.
Norocoșii pot vedea și mistreți, dar și vulpi roșcate, pupeze, gaițe ori cinteze sau salamandre.