Vizitată anual de către sute de mii de persoane, Peștera Urșilor a devenit cunoscută întreaga lume în urmă cu 43 de ani, dintr-o simplă întâmplare.
Peştera Urşilor este o capodoperă a naturii, fiind unicat în România şi Europa. Aceasta a devenit în scurt timp una dintre cele mai interesante atracţii turistice ale Munţilor Apuseni. Au fost găsite aici cantităţi impresionante de fosile ale ursului de peşteră, dar şi alte fosile de capră neagră, leu şi hienă de peşteră, ceea ce o face extrem de valoroasă pentru speologi, dar și pentru vizitatori.
Peștera a fost descoperită la 17 septembrie 1975 în mod accidental accidental, atunci când în urma unei dinamitări în cariera de marmură de la Chișcău, s-a format o spărtură, prin care a intrat pentru prima dată un om în peșteră.
Spărtura a fost imediat închisă, iar după de a fost explorată de către speologi, o parte a peșterii a fost amenajată și electrificată. La data de 14 iulie 1980 peștera a fost deschisă publicului. Are o lungime de 1,5 km, din care 521 m au fost declarați rezervație științifică. Nivelul superior a fost deschis turiștilor, de unde pot fi admirate formațiunile carstice, care au făcut peștera cunoscută în toată lumea.
Aici sunt 3 galerii: cea a Urșilor, galeria Emil Racoviță si Galeria Lumânărilor, și 4 săli: Sala Lumânărilor, Sala Spaghetelor, Sala Emil Racoviță și Sala Oaselor. Vizitarea peșterii începe cu galeria urșilor unde au fost găsite resturi scheletice ale ursului de cavernă (Ursus Spelaeus) dispărut de pe suprafața pământului de mai bine de 15000 de ani. Peștera Urșilor primește anual peste 200.000 de vizitatori.
Căi de acces: Pe DN-76 (Oradea-Deva), cu derivație la km 86 în comuna Sudrigiu, pe DJ-763, 16km satul Chișcău. Se mai poate ajunge la Peştera Urşilor şi cu trenul, pe calea ferată Oradea-Vaşcău până la staţia Beiuş sau Sudrigiu, iar de acolo să continui drumul cu mijloacele de transport în comun.