Strămoșii noștri, dacii, aveau obiceiuri care pentru mulți ar părea bizare. De pildă, când li se nășteau copiii, plângeau, gândindu-se la necazurile prin care aceștia vor fi nevoiți să treacă de-a lungul vieții. În același timp, râdeau în fața morții, iar la înmormântări petreceau alături de rudele celui mort. Probabil că s-a transmis această putere de a nu lua moartea foarte în serios și locuitorilor comunei maramureșene Săpânța, acolo unde există un cimitir vesel, unic în lume.
Cimitirul Vesel de la Săpânța este renumit în întreaga lume, pentru că în locul unor mesaje sobre, pline de regrete și durere gravate pe cruci, aici sunt preferate crucile multicolore, ornate cu poezii satirice. Epitafurile de pe cruci au forma unor mici rezumate ale vieții celor decedați, dar și desene prin care ni se arată cu ce se ocupau respectivii în timpul vieții. Totul în nuanțe cât mai vii, spre deosebire de culorea cernită în care este zugravită de obicei moartea.
Cel care a venit primul cu ideea de a face cruci mai altfel, mai vesele, a fost sculptorul Stan Ioan Pătraș, pentru care ideea morții nu era similară cu tristețea și teama. Meșterul Stan a sculptat prima cruce în anul 1934, iar după dispariția lui tradiția a fost dusă mai departe de unul din discipolii săi, Dumitru Pop. În mod obișnuit, ideea morții atrage după sine un întreg cortegiu de temeri pe care oamenii le-au dezvoltat de-a lungul timpului. Maramureșenii, ca și dacii, au vrut să arate că pentru ei viața nu este decât un interval scurt, presărat de dureri și necazuri, în drumul către viața veșnică de după moarte.
Deși numele său are o alăturare de cuvinte destul de sinistre, Cimitirul Vesel atrage anual sute de mii de turiști străini și români. După exemplul meșterului Stan Ioan Pătraș, și alți locuitori ai comunei au preluat ideea, astfel că pe aleile cimitirului s-au adunat peste 800 de cruci decorate. Încet-încet, vestea despre existența unui astfel de cimitir s-a întins și peste granițele țării, mărind constant numărul de turiști care vin la Săpânța pentru a vedea cu ochii lor ceea ce părea doar o idee fantezistă. Localnicii chiar pun bani deoparte în timpul vieții pentru a-și cumpăra cruci de lemn sculptate și desenate prin care să spună povești din viața lor.
Ideea sculptorului Stan Ioan Pătraș, de a înveseli un loc unde de regulă domnește durerea și tristețea, a fost una inspirată, dacă ne gândim la faima pe care a adus-o comunei Săpânța. Într-un clasament al monumentelor funerare din lume, Cimitirul Vesel este clasat pe locul doi, după Valea Regilor din Egipt. În schimb, în Europa, cimitirul românesc este pe primul loc în același top, performanță la care probabil nu s-a gândit Stan Ioan Pătraș când a terminat prima cruce. Deși pare greu de crezut, Cimitirul Vesel de la Săpânța a ajuns să aibă chiar un program de vizitare, atât de mare este afluența de turiști veniți să vadă acest loc unic și crucile vopsite cu o culoare specială, cunoscută ca și „Albastrul de Săpânța”. Deși poate părea ciudată o invitație de a vizita un cimitir, mergeți să vedeți acest loc unde moartea este privită cu mult umor.
